Ieri am iesit cu o prietena cu un scop bine definit: sa o „invat” sa foloseasca DSRL-ul ei din dotare. Ne intalnim la Palatul Stirbei gandindu-ne ca umbra padurii va mai reduce din gradele de afara. Doar ca ziua avea sa ne pregateasca ceva inedit 🙂

Eram in plin act „educational” explicand plin de verva importanta punctelor de focus si cum sa fie folosite, cand timid de dupa biserica din gradina iese un grup de tineri cu cateva pancarte in mana. Citesc repede ce scrie pe ele si in secunda imediat urmatoare o caut cu privirea pe „ea”. Trebuia sa fie o „ea”, doar asistam la o cerere in casatorie 🙂 Iau aparatul din mana prietenei (ma gandesc o fractiune de secunda ca ar fi fost bine sa fi avut aparatul meu cu mine) si incep sa „trag”. Intrebarea a fost rostita, inelul e pe deget si DA-ul se aude printre suspine. Bucurie si rasete, glume si urale, lacrimi de fericire si cele mai calde urari din partea celor prezenti (prieteni care au ajutat la surpriza sau simpli trecatori, ca si noi).
Intotdeauna am crezut ca situatiile spontane sunt cele care genereaza cele mai puternice emotii! Dovada sunt imaginile de mai jos!

Sa fiti fericiti, dragi tineri minunati!